Minunea
Poezii
Înger bun și blând,
Ia-mă iar de mână și arată-mi
Așa, cu răbdare și multă iubire,
Unde mai greșesc și unde-aș putea
Mai multă iubire eu să dăruiesc.
Știu că numai tu,
Cu dragostea ce-mi porți,
Atingându-mi cu privirea
Brațele-mi de ani bătrâne,
Vei putea minunea
Să o-ndeplinești:
Zbor să-mi fie apoi
Drumul spre-acasă,
Aripile să îmi crească
Și să-nlocuiască
Mâinile care-mi slujiră
Și întipăriră-n mine
Semnul crucii
Pentru veșnicie!


